Când a fost descoperit acidul hialuronic?
Oamenii de știință l-au descoperit acum aproape un secol. În 1934 (și deloc recent, așa cum susține reclama), biochimistul german Karl Meyer și colegul său John Palmer au publicat un articol în care descriu o substanță vâscoasă groasă din corpul vitros al ochiului de vacă. Se numește acid hialuronic.
Conform compoziției chimice, este un polimer, adică un lanț al unui număr mare de legături repetate – bucăți de acid glucuronic și polizaharidă de glucozamină. Datorită structurii sale, o moleculă de acid hialuronic poate lega multe molecule de apă și o poate reține în țesuturi.
Potrivit Clinicii Cleveland, un sfert de lingurita de acid hialuronic poate contine peste 5 litri de apa.
Există acid hialuronic în corpul uman?
Da. Acidul hialuronic se găsește în multe organe și țesuturi. De exemplu, în lichidul sinovial. Acesta este un mediu special din interiorul articulației care lubrifiază suprafețele și reduce frecarea. Se găsește și în cartilaj, lacrimi, salivă. Și bineînțeles, în piele.
Pielea este formată din trei straturi. Cel mai de sus este epiderma. Acesta este un set de rânduri de celule care, pe măsură ce se maturizează, acumulează cheratina proteică și devin rigide. Celulele keratinizate se ridică din ce în ce mai aproape de suprafață.
Cel mai de jos strat este hipoderma. Acesta este un strat de grăsime subcutanat care creează depreciere, conține rezerve de energie și nu permite organismului să se răcească. Și între ele se află stratul central – dermul.
Dermul seamana cu o saltea, unde arcurile sunt molecule mari de colagen si molecule subtiri de elastina. Iar spațiul din jur este umplut cu o substanță amorfă, cea mai mare parte fiind acid hialuronic. Fibroblastele se găsesc și ele în derm – celule care produc toate componentele acestui strat.
Pielea tanara este elastica: are mult colagen, elastina si acid hialuronic. Prin urmare, atunci când mușchii mimici se mișcă, nu mai există cute – „salteaua” dermei readuce pielea la locul său. Odată cu vârsta, fibroblastele funcționează mai rău și nu mai pot produce atât de multe componente necesare. Prin urmare, atunci când mușchii se mișcă, ridurile rămân, iar pielea pare să nu fie atât de plină.
De unde provine acidul din creme și injecții?
La început, acidul hialuronic era obținut numai din materii prime de la animale: crestele de cocos sau cordonul ombilical al animalelor. De-a lungul timpului, știința a ajuns la producția artificială de polimer în laborator. Deci, medicamentul se dovedește a fi pur de impuritățile proteice, prin urmare nu provoacă reacții severe ale organismului. De asemenea, în condiții de producție, se pot realiza molecule de diferite dimensiuni și densități.
Se spune că acidul hialuronic din creme este inutil: moleculele sale sunt prea mari pentru a pătrunde în straturile mai profunde ale pielii. Asta este adevărat?
Moleculele de acid hialuronic sunt într-adevăr de câteva ori mai mari decât distanța dintre celulele pielii. Prin urmare, pentru tehnologi, principala problemă este livrarea moleculei în interior. Polimerul în sine este ieftin, efortul principal este cheltuit pentru a trece prin bariera pielii. Pentru aceasta, se folosesc numai lanțuri scurte, adică, cu greutate moleculară mică de acid hialuronic. Și sunt ambalate în vezicule – lipozomii sunt fie asociați cu substanțe-conductori, fie amplificatori.
Dacă puneți pur și simplu un strat de acid hialuronic pe suprafața pielii, acesta va trage apa din aer sau din piele însăși. De obicei, în cele mai mari parți a globului, clima este uscată, iar în apartamente este în general insuportabilă, așa că acidul fără sistem de livrare pur și simplu aspiră umezeala din piele. O astfel de utilizare nu va face decât rău. Dar în țările asiatice, tonicele cu un conținut ridicat de acid hialuronic sunt adesea folosite din cauza climatului umed.
Cum să alegi atunci un produs cu acid hialuronic?
Totul este individual, deci nu există un remediu universal. Singura modalitate de a afla pe cont propriu este prin încercare și eroare. În primele zile, poate fi evaluată doar compatibilitatea: dacă există erupții cutanate și iritații, crema provoacă o reacție neplăcută.
Iar eficacitatea se vede intr-o luna si jumatate prin modul in care s-a schimbat calitatea pielii si s-au rezolvat problemele care te deranjau. Așa că pregătește-te să răspunzi la întrebări: pielea a devenit mai hidratată? au scăzut ridurile? S-a îmbunătățit tenul?
Dacă această cale nu ți se potrivește, cere-ți sfatul cosmetologului.
De ce sunt necesare injecțiile?
Injecțiile furnizează chiar și molecule mari direct în dermă, astfel încât efectul va fi vizibil mai rapid și mult mai pronunțat. Și dezintegrand, acidul hialuronic va stimula fibroblastele să funcționeze mai bine și să sintetizeze mai multe molecule proprii.
Și dacă moleculele sunt conectate folosind punți chimice speciale, atunci acidul hialuronic nu se va descompune foarte mult timp. În acest caz, va funcționa ca umplutură.
Acidul hialuronic tratează acneea?
Nu, dar ajută să faci față post-acneei. Poate umple cicatricile pentru a face pielea mai fină. În plus, pielea hidratată este mai capabilă să tolereze tratamentul cu medicamente pentru acnee, cum ar fi peroxidul de benzoil și retinoizii.
Creează dependență acidul hialuronic?
Doar psihologic. Acidul hialuronic este inclus în procesul metabolic și este absorbit treptat fără urmă. Dar ne obișnuim cu pielea frumoasă și îngroșată, așa că poate părea că fără ea, fața a început brusc să pară mai bătrână.
Acidul hialuronic oprește procesul de îmbătrânire?
Nu, nimic nu poate opri îmbătrânirea. Fibrele de colagen și elastină vor fi distruse, iar acidul hialuronic va deveni din ce în ce mai puțin. Deci oricum vom ieși din această bătălie ca învinși. Dar cosmeticele și cosmetologia pot ajuta puțin la încetinirea procesului.