Stateam de vorba cu una din fetele mele si am zis sa dezbat putin o tema interesanta: cum te vezi tu si cum te percepe lumea. Asa cum vezi am omis sa spun cum esti tu in realitate, pentru ca este o chestie subiectiva, depinde cine te analizeaza. Cum nu sunt criterii clare de a analiza problema, ramanem la cele doua variante: cum te vede lumea din jurul tau si cum te percepi tu pe tine, care conteaza pentru stabilitatea ta emotionala. Pentru ca da, articolul nu este despre mine ci mai mult despre psihologie. Iar fata mea despre care va spuneam la inceput, este psiholog.
Cine esti si cum te vede lumea?
Asadar sa incepem cu problema: fata mea mi-a zis ca ea ma percepe ca pe o persoana care nu a muncit in viata sa ( 58 de ani ). Am zis sa ma analizez si sa vad daca este asa, deci sa incepem cu faptele ( asa cum le stiu si le percep eu ). M-am angajat la 25 de ani, la INCREST, un institut de cercetari in aeronautica din Baneasa – nu cel din Militari. Dupa un an m-am mutat la UMEB, unde se faceau motoare electrice, langa APACA ( bucurestenii stiu ce zic ). Dupa alti doi ani, in 1992 am plecat la DRTV, Directia de Radio si Telecomunicatii, unde am mai stat un an, pana in 1993. Aveam deja 28 de ani. Nu ma pot plange, a fost o viata buna, desi din 1990 pana in 1992 am fost student la zi la Aeronave ( de fapt din 1987 – dar asta e o alta poveste ). DA, am stat 3 ani in gazda in Bucuresti, mergeam la facultate de la 8 si de la 15 la munca – terminam la 23. Asta cinci zile pe saptamana, nu pot sa zic ca era usor, dar la varsta aia nu pare asa de greu ca la 58.
Am lucrat la DRTV un an, pana in 1993 cand am decis sa ma fac antreprenor – lucru la care visam mereu, influentat de bunicul meu care asta a fost toata viata. Nu s-a acomodat in comunism, asa ca a fost stupar si viticultor. A strans atata avere, incat nici azi dupa 33 de ani de cand nu mai este, urmasii nu au reusit sa vanda toata averea sa. Ca sa va faceti o idee, numai casa facuta de el cu propriile maini – a fost si zidar, a fost evaluata inainte de 1989 de un machedon din Tulcea la un milion de lei!
Ok, deci in 1993 mi-am facut o firma, am visat mult, am dat-o in bara repede, asa ca m-am angajat la IMSAT dupa cateva luni, apoi la AGEMAR din Tulcea. A fost iarasi o perioada buna, asa au mai trecut 2 sau 3 ani. Am pus firma pe picioare, am ajuns de la o firma care visa sa faca IT la comert, baruri, etc. Dar nu am renuntat la vise, am inceput sa asamblez calculatoare, sa fac programe de contabilitate. Din 1995 cand firma lui Ioan Giurgiuvanu a dat faliment, am ramas pe propriile picioare pana in 2005. An in care am plecat in diaspora.
Cum am ajuns la destinatie, in 2005 mi-am facut o noua firma, a mers sa zic asa bine, pana in 2010. Apoi iar am plecat prin Europa, pana cand m-am asezat iarasi in 2013 si de atunci sunt ceea ce se numeste azi: creator de continut. Mai exact scriu, fac site-uri pentru mine sau terti. Cat am castigat din aceste activitati o sa povestesc pe www.Banimarunti.ro, nu cred ca e important aici subiectul asta. Asadar fac un mic calcul, daca am terminat facultatea la 27 de ani si azi am 58, ar fi trebuit sa muncesc 31 de ani. Trag linie si adun: 1990 – 2005 sunt 15 ani, apoi inca 5 pana in 2010, iar apoi inca 10 ani din 2013 pana in 2023, perioada in care am stat acasa la birou si am scris cate 16 ore pe zi. Asta a dus la un portofoliu de 100 de site-uri, care aduceau un venit net de 1000 de euro pe luna. DA, nu e mult, dar nici salariu de profesor nu este.
De ce zic de profesor? Pentru ca prin 1995 am fost profesor de informatica la cel mai bun liceu din Tulcea, Spiru Haret. As fi putut ramane asa, dar nu cred ca aveam 10.000 de lei pe luna salariu brut. Asadar am muncit 30 de ani, din 31 – bine, e doar un calcul matematic, pentru ca de fapt am mers la serviciu inainte de a termina facultatea, intre timp au mai fost si pauze, cautari – nu neaparat ca nu am muncit, dar nu am produs constant, un venit care sa imi asigure traiul ( evident in perioadele acelea am trait din ce am acumulat, am pus deoparte).
Acum va intreb pe voi, oare de ce fata mea crede ca de fapt nu am muncit cat trebuie? Pentru ca da, in cei 36 de ani de cand am intrat student la Aeronave am divortat de doua ori. Iar din aceste doua casatorii au aparut doua fete minunate, din care cea mica crede ca nu am prea muncit. DA, fizic, la sapa nu am prea fost si nici nu am de gand sa o fac – decat pentru a ma simti bine, la mine in gradina. Dar ce vina am eu ca de exemplu la UMEB, eu lucram la sectia mecano-energetica – partea de CNC-uri, la birou la caldura, iar altii lucrau in sectie, la frig facand tole? Sau cand am lucrat la liceu profesor, altii munceau prin piete la tarabe? Am gresit eu cu ceva?
Asa cum am spus, nu o sa vorbesc despre partea financiara aici, desi ca sa fie ceva clar: nu am avut nici macar o zi probleme financiare ca sa nu-mi permit o masa calda la pranz. A, ca am facut economie, ca nu a fost roz mereu, ca in loc de friptura am mancat o ciorbita de vacuta, asta e o alta poveste. Cine vrea sa stie povestea financiara, o gaseste pe www.Banimarunti.ro, aici am discutat ( de fapt am povestit versiunea mea ) despre ce am facut in cei 31 de ani de cand am iesit de pe portile facultatii.